„Din primele scene ale spectacolului devine clar că Prospero şi Miranda reprezintă două elemente diferite, două perspective opuse. Prin uşa batantă de sticlă enormă, oamenii ce se adună în sală înainte de spectacol îi pot vedea pe Prospero păţind nervos pe scenă şi pe Miranda tolănită pe un vechi fotoliu, abia în viaţă. Subliniind aceste diferenţe psio-fizice fundamentale, Koršunovas pune ambele personaje în faţa unei table de şah vechi. Deciziile directoriale expressive şi detaliile scenografice de Darius Liškevičius conturează principalele reguli ale jocului de putere.”

Andrius Jevsejevas, Kultūros barai

 

 

„În spaţiul creat de Koršunovas, personajele istoriei alegorice colorate despre conducătorul Milanului, Prospero, şi fiica sa Miranda, nu se pot aştepta la un final fericit – şi asta nu doar pentru că acţiunea are loc aici într-un mic apartament dintr-un bloc sovietic. Acest cadru puţin familiar pare înscris în spaţiul întunecat al arenei teatrului. El pluteşte periculos încă dinainte să înceapă spectacolul – pe măsură ce spectatorii se aşează în scaune, el este aruncat încoace şi încolo de Lacul lebedelor de Piotr Ceaikovski, ce mai târziu reclamă vieţile celor care au trădat şi ale celor care au fost trădaţi. Nu se găseşte un port ferit pentru vasele care nu au fost distruse de furtuna magică a lui Prospero, iar marinarii sunt îmbrăcaţi în haine şi mai curate decât înaintea furtunii.”

Helmutas Šabasevičius, Menų faktūra