Regizorul Oskaras Koršunovas:

„Furtuna poate fi interpretată într-o varietate de feluri. De cele mai multe ori este pusă în scenă ca un basm pentru adulţi, o feerie, şi a fost produsă chiar şi ca operă. Cu toate acestea, eu prefer interpretarea lui Jan Kott, care vede Furtuna ca pe o dramă socială despre nesfârşita şi absurda luptă pentru putere. La o privire mai atentă, putem vedea drama puterii şi a unui individ. Această dramă e eternă. Se obişnuia deportarea oamenilor pe insule deşerte în toate timpurile. Asemenea insule pentru oameni „incomozi” autorităţilor se stabileau peste tot, iar Uniunea Sovietică era peticită cu vaste zone de insule deşerte, şi care au fost casă pentru cei mai remarcabili creatori. Fiecare insulă deşertă era plină de viaţă, pentru că în aceste zone de deportare se făceau încercări dizidente de a păstra viaţa spirituală a individului. Cărţile aveau un sens aparte pentru Prospero pe insula pustie; precum în viaţa sovietică, ele furnizau şi o posibilitate de menţinere a rezistenţei spirituale. Miranda mă interesează cel mai mult în această piesă. Ea este adesea privită ca o prinţesă naivă, deşi nu a văzut în viaţa ei pe nimeni altcineva în afară de Prospero. Miranda a fost creată de Prospero, ea este sufletul lui. Iar deşi imaginile pe care le-am ales transferă cadrul piesei în secolul trecut, am încercat să discutăm într-un limbaj mai universal – despre un creator, un intelectual forţat să se retragă în cochilia sa existenţială; e doar o iluzie faptul că într-o zi va veni un timp platonician utopic unde autorităţile vor avea nevoie de un filozof.”