„În producţiile britanice, au devenit la modă muzicalizarea şi psihologizarea a ceea ce Richard descrie ca diformitate; aici, şchiopătatul şi cocoaşa au fost abia vizibile. Zhang a ţopăit abil pe scenă, insinuându-se timid după cum se cerea, şi doar ocazional scoţând la iveală armele ce bagă frica în duşmani. Una din scenele mai dificil de realizat în mod verosimil, fermecarea unei recent văduvite Lady Anne (o mică schimbare faţă de original) de către Richard, devine aici un asalt frontal de seducţie: pe când Anne îl scuipă în dezgust, Richard prinde din aer picăturile şi le tamponează pe piele ca un parfum. Cel mai insidios şi perfid personaj al lui Shakespeare a apărut, pentru o secundă, curios de convingător.

În rolul lui Anne, Zhang Xin a oferit imaginea emoţionantă a unei femei care cunoaşte prea bine tragedia situaţiei sale (bocetul ei pentru soţul mort devine o elegie eterică, în stilul operei Peking), deşi în restul spectacolului, regia vioaie a lui Wang, precis ordonată, a lăsat prea puţin loc pentru o caracterizare individuală. Două excepţii glorioase au fost asasinii plătiţi de Richard, jucaţi ca nişte bandiţi circari şi băşcălioşi din benzi desenate – un memento bun că şeful lor nu prinde întotdeauna cele mai bune poante.”

Andrew Dickson, The Guardian

 

„Surprize, tăieturi şi modificări au fost vizibile încă de la început, deşi dedublarea rolurilor care a urmat a mers mână în mână cu ideologia Globe to Globe. Sărind peste monologul de început, unul din cele mai faimoase ale limbii engleze, am primit în schimb un rezumat precis al Războiului Rozelor, împreună cu trei vrăjitoare din Macbeth ce apar pentru a profeţi lui Richard de Gloucester calea sa sângeroasă spre tron. Interesant însă este faptul că acest suplu Richard nu este diform, şi nu apare nicio referinţă la diformitatea sa, cu toate că mentalitatea sa perversă, invidia, maliţiozitatea şi umorul sardonic sunt evidente pentru toată lumea, când Zhang îşi atinge nervos sabia, schimonosindu-se în spasme de furie şi rânjind cu deliciu la propria viclenie nemiloasă. Rolul bătrânei regine Margaret, extras din Shakespeare foarte eficient, o vede apărând pentru a cicăli şi batjocori la fiecare pas criminal, precum o apariţie dintr-o poveste cu fantome chinezească. Wang a împletit elemente de teatru chinez clasic şi Opera Beijing în propriul său naturalism.”

Angie Errigo,  theartsdesk.com