Fata din Curcubeu este o pledoarie pentru pastrarea convingerii ca totul pe lume are un sens, chiar daca acesta se prezinta indescifrabil. Nu contează mizeria, decăderea, atâta timp cât sufletul ramâne curat, translucid, asemenea unei lacrimi de gheață.

E povestea unei fete, care a ajuns să ducă o viață amară, după o copilărie dulce ce-a trait-o în familia sa. A ajuns în stradă, practicând cea mai veche meserie din lume.

Se vinde ieftin, își duce clienții la cinema și acolo le oferă serviciile sale, în timpul filmului. Nu are o casă, nu își permite nici să închirieze o cameră la hotel. Ceea ce își permite sunt locurile 13 si 14 de pe ultimul rând din cinematograful Curcubeu.

Își spune povestea cu un zambet amar, e sfâșiata de durere, dar niciodată doborâtă. Singura pe lume, fără de cei pe care i-a iubit – tata, mama, sora geamană – toți duși în altă lume. Merge pe firul vietii ei, de la copilarie la adolescenta, la tinerețe, dar parcă viața pe care o trăiește nu e binecuvantată de Cel de Sus. Il iubește pe Dumnezeu, dar nu-L întelege…

Franceza și româna au făcut un cuplu inedit în spectacolul „La fille de l’arc en ciel” ce s-a jucat în 2013 la Teatrul de l’Orme, în arondismentul 19 al Parisului, cartier în care au locuit cândva Jacques Brel și Edith Piaf. Secvențele-monolog din viața prostituatei au fost performate în franceză, în alternanță cu melodii celebre românești – „Cine iubește și lasă”, „Mi-am pus busuioc în păr”- interpretate de actriță pe limba Mariei Tănase.

Văzut la Paris, spectacolul „La fille de l’arc en ciel” mi-a revelat și un alt aspect care ține de oferta culturii române dincolo de granițele ei: melosul vechilor cântece românești face parte din acele elemente care au un intens potențial poetic și o încărcătură sporită de autenticitate prea puțin exploatate totuși de creatorii în căutare de recunoaștere și de originalitate pe scenele lumii. Intr-o capitală europeană saturată de oferte artistice, original nu mai este sinonim cu nou, ci cu autentic. (fragmente din articolul jurnalistei Cristina Hermeziu din 2013)

‘”Fata din curcubeu” e ca un pumn in stomac, e ca un borcan de iaurt pe spatele ars al unui ratacit in Sahara, e ca o pana de paun picata in sleaul innoroiat lasat de roata unui tractor, e ca numarul de pe bratul unui evreu supravietuitor, e ca un hohot de ras cand inca nu ti-a trecut tristetea de adineauri. (Lia Bugnar)

Text și regie: Ligia Bugnar

Cu: Marcela Motoc

Producător: Teatrul de Artă București și Asociația Corina