PLASTIC
„Presiuni de tot felul: să avem succes, să acumulăm material, să rămânem tineri, să fim părinți perfecți, să fim curajoși, să ne ascultăm și înțelegem partenerul și copilul, să călătorim peste tot, să-i ajutăm pe cei defavorizați. Să fim cool. Un cuplu, Ulrike și Michael, încearcă toate astea, dar se simt depășiți. Așa că angajează o fată în casă, Jessica. Să strângă mizeria (care se tot adună), să igienizeze, să aseptizeze. Efectul ei în această familie va fi de catalizator al conflictelor latente, de revelator al impulsurilor secrete, de generator involuntar de situații jenante. Copilul aflat la pubertate, Vincent, și un excentric artist contemporan, Haulupa, intră și ei, din motive diferite, în sfera ei de atracție.” (Theodor-Cristian Popescu)
Cu Plastic, text scris de Marius von Mayenburg în 2015, Theodor-Cristian Popescu este la șasea montare a textelor dramaturgului german, după Perplex, la Teatrul Clasic din Arad, Martiri și Piatra, la Târgul Mureș, Urâtul, la Teatrul German din Timișoara, Chip de foc, la Teatrul Prospero din Montréal. În producția de la ARCUB, regizorul decupează atent, într-un decor inedit și elegant realizat de scenografa Velica Panduru, teme contemporane, dozând eficient impactul fiecărei noi scene asupra publicului. Muzica semnată de Lucian Ban, pianistul new-yorkez de origine română, punctează fin trecerile personajelor de la o stare la alta, urmărind gradual transformarea unei lumi realiste într-o instalație artistică atipică.
Așa cum declară regizorul, „Plastic este o satiră ce trage din toate pozițiile în toate direcțiile. Viața unor oameni bine intenționați din clasa mijlocie, acest acvariu frumos/ kitchos, pare un tăvălug ce nivelează, fără să vrea, orice relație ce ar trebui, în teorie, să funcționeze. Căci ei au renunțat la orice raport de forță în familie, în profesie, în artă.” Iar această condiție duce la întrebări complexe: de felul: „E omul capabil să-și creeze un mediu funcțional, nedestructiv? De ce nu merge nimic din ceea ce încercăm decât parțial, chinuit, ridicol?”.
Plastic este o satiră ce trage din toate pozițiile în toate direcțiile. Marius von Mayenburg dezvoltă și amplifică procedeele din ”Urâtul” și ”Perplex”, parcă nevrând să mai rateze nimic. Viața unor oameni bine intenționați din clasa mijlocie, acest acvariu frumos/kitchos pare un tăvălug ce nivelează fără să vrea orice relație ce ar trebui, în teorie, să funcționeze. Căci ei au renunțat la orice raport de forță în familie, în profesie, în artă.
E omul capabil să-și creeze un mediu funcțional, nedestructiv? De ce nu merge nimic din ceea ce încercăm decât parțial, chinuit, ridicol?” – Theodor-Cristian Popescu
„Cunoscut pentru încăpățânarea cu care își asumă teatrul contemporan ca pe o luptă personală” (Radio România Cultural), Theodor-Cristian Popescu a montat, în diferite limbi și în diferite teatre, mai multe piese scrise de Marius von Mayenburg, unul dintre cei mai jucați dramaturgi germani. După ce a pus în scenă textul Perplex la Teatrul Clasic din Arad, Martiri, Piatra la Târgul Mureș, Urâtul la Teatrul German din Timișoara, Chip de foc la Teatrul Prospero din Montréal, regizorul Theodor-Cristian Popescu a montat la București a șasea piesă a lui Marius von Mayenberg, Plastic, scrisă în 2015 și pusă în scenă, la Sala Mare, ARCUB.
Biletele pot fi achiziţionate online de pe http://arcub.ro/bilete-online/ și http://bilet.ro/ sau de la casa de bilete de la sediul ARCUB, Strada Lipscani, nr. 84-90.
Prețuri: 35 lei (Categoria I) și 25 lei (Categoria II).
Spectacol recomandat persoanelor peste 14 ani.
