Ce poate să îi ofere un anumit loc spectatorului despre sine, printr-o imagine, dacă nu o percepție vizuală și, prin urmare, senzorială?

Caracteristicile naturale pot să definească un spațiu, însăși istoria unui loc se amestecă în comportament și în ceea ce se construiește, locuitorii acelui spațiu se adaptează, dar păstrează în continuare toate nevoile specifice unei ființe umane. Muncesc, procreează, au credințe, socializează și se relaxează. Viața de zi cu zi a unui popor definește, de asemenea, imaterialitatea unui loc, modificându-l împreună cu natura.

Când știm unde ne aflăm, mentalul asociază spațiului un așa-numit ”duh al locului” datorită factorilor descriși mai sus. Dar…când nu știm?

Invitația de a vedea imaginile expuse nu trece printr-o dinamică a diferențierii sau a comparării. Ci printr-o reflecție, o ponderare mai presus de toate senzorială a două țări diferite care conțin, cu toate acestea, esență și omogenitate în imaterialitatea lor.

Sílvia Vieira, 2018 | Anul European al Patrimoniului Imaterial

Sílvia Vieira este artist plastic și a încheiat Cursul Profesional de Fotografie al Institutului Portughez de Fotografie între 2013 și 2016, însă activitatea în acest domeniu și-a început-o în 1996. Cu experiență în arii precum Fotojurnalism, Fotografie de Arhitectură, Proiect de Autor și Editare Foto, Sílvia Vieira inaugurează, la ARCUB Gabroveni din București, rodul proiectul fotografic pe care l-a desfășurat, în Portugalia și România, la invitația Ambasadei Portugaliei la București și a Institutului Camões. Încadrată în „Anul European al Patrimoniului Imaterial”, această expoziție, deschisă între 21 noiembrie și 5 decembrie, oferă vizitatorilor, prin obiectivul Sílviei Vieira, oglinzile (inter)culturale Portugalia-România.