Emy Drăgoi – recunoscut drept  “Regele jazz-ului la acordeon” (în capitala acordeonului, Paris), reuşeşte să mixeze Ciocârlia  cu Dansul săbiilor  sau  Simfonia a V-a de Beethoven cu Ciuleandra, preocuparea genialului muzician originar din Ploieşti dar rezident la Paris fiind aceea de a obişnui publicul cu ideea că acordeonul este un instrument la care se poate interpreta în registre muzicale foarte diverse. Cel mai recent proiect muzical al său,  intitulat All of Me (Jazzacordeon), este o încununare a preocupărilor  nu doar de studiere aplicată a temelor standard de jazz, ci şi de exploatare a  multitudinii surprinzătoare  de sonorităţi pe care un instrument personalizat (echipat) le poate aduce.

Un proiect de fusion jazz  în care s-au implicat  muzicienii reuniţi în  Quintetul Hot Jazz Club Romania, şi  care i-a stârnit interesul  şi lui  Marius Mihalache,  care se alătură în calitate de invitat special (cu ţambalul său fermecat).

Emy Drăgoi

La 3 ani deja reproducea fără greş Trurli, iar la 6 ani improviza. La 15 ani avea propria orchestră cu care nu rata niciun eveniment în timpul liceului. La 20 de ani  a plecat în Franţa, având un contract într-un cabaret unde interpreta muzică de cafè-concert. Dar nu s-a  limitat la atât. Jazz-ul fiind  marea sa pasiune, vocaţia, s-a înscris la şcoala de jazz a lui Bill Evans (secţia pian), a  cântat în orchestra lui Philippe Lebel şi a studiat cu renumitul acordeonist şi pedagog Jean Demeux, iar mai apoi cu Jean Corti, Isabelle Durand, Daniel Colin, Armand Lasagne, Didier Lockwood. La aproape 35 de ani, descendentul unei familii de muzicanţi ploieşteni, a cucerit Parisul şi este considerat drept cel mai bun acordeonist de jazz al momentului. Cel mai important producător de acoardeoane din lume i-a dăruit un exemplar şi i-a scris numele pe acordeon cu litere aurite. Este cel de al 60-lea exemplar  din colecţia pe care o deţine şi în care se află şi primul acordeon realizat la Viena în 1829. Împreună cu pianistul Antoine Hervier, a înregistrat în 2002 primul album (Accordeon Steeple), o combinaţie între clasic şi jazz. Şi, în sfârşit, s-a apropiat cu mai mult curaj de stilul manouche (sau à la tzigane –  făcut cunoscut în urmă cu câteva decenii de celebrul chitarist ţigan Django Reinhardt). Împreună cu alţi trei valoroşi instrumentişti parizieni (chitaristul Christophe Lartilleux, chitaristul ritmician Philippe Cuillerier şi contrabasistul Jeff Hallam), a scos  tot în Franţa, la Soft Records, albumul La Ballade pour Claudia care i-a adus  titlul de Artistul Anului 2005 în Franţa. A urmat Etnofonia , distribuit acum în 36  de ţări. Acum pregăteşte apariţia aşteptatului All of me – jazzacordeon. În ultima vreme, Emy Drăgoi a simţit nevoia să facă mai mult pentru ţara din care provine. După ce a  înfiinţat în oraşul natal (Ploieşti) un Centru de Artă şi Cultură Europeană şi o şcoală de muzică la care (pentru ca îi preţuiesc numele) s-au înscris toţi copiii rezidenţilor francezi), organizează în fiecare octombrie (cu altă temă predominantă), un Festival Internaţional  intitulat Nopţi albe la acordeon  (din dorinţa de a prezenta publicului românesc complexitatea instrumentului de care este îndrăgostit şi la care se  poate interpreta la fel de virtuos muzică  clasică, folclor sau jazz).