Centrul Cultural Palatele Brâncoveneşti Mogoşoaia, ARCUB București şi Kulturamt Düsseldorf prezintă:

Emil Walde – Conditional Case / Vitrina condiționată

Vernisaj 16 septembrie 2022, ora 16.00, în  Celula Invitro, Malmaison, Calea Plevnei 137C, București

Curator: Erwin Kessler

În 2023 se împlinesc 20 ani de la lansarea programului de schimburi de rezidențe artistice Mogodorf, o colaborare consecventă între Kulturamt Düsseldorf și Centrul Cultural Palatele Brâncoveneşti Mogoşoaia care, susținută de anul trecut și de ARCUB București. De departe cel mai longeviv program de acest tip din România, Mogodorf a adus anual, pentru două luni, un artist român la Düsseldorf și în contrapartidă un artist german la Palatul Mogoşoaia, pentru a lucra și expune în contexte culturale diferite de cele cu care erau obișnuiți. Cu excepția celor trei ani afectați de pandemie (2019-2021), programul a făcut să circule zeci de artiști între cele două țări – nu doar artiștii rezidenți, ci și o serie de alți artiști și prieteni ai rezidenților, care frecvent au organizat expoziții colaterale nu numai în București ci și la Düsseldorf. Astfel s-a creat o rețea densă și extinsă care a contribuit la mai buna cunoaștere reciprocă, într-un cadru de colaborare tipic europeană.

Emil Walde (n. 1991) a absolvit în 2021 Kunstakademie Düsseldorf. Printre profesorii săi s-a numărat Gregor Schneider (Leul de Aur la Bienala de la Veneția, în 2001, pentru Pavilionul Germaniei, în care a instalat controversata Casă Moartă). Profesorul lui Emil Walde, dar și mentor al unei întregi generații de artiști neo-conceptualiști, Gregor Schnieder este un veritabil maestru al intervențiilor in situ, care alienează și de-teritorializează locurile respective, devenite distopii topologice banale la prima vedere, dar în fapt inchizitoriale, care ridică publicului grave probleme de orientare geografică și fizică în teren, dar și mai grave probleme de orientare psihică și morală în terenul minat al impasurilor conștiinței colective, pe care amenajările sale le decopertează cu cruzime chirurgicală. Într-o direcție similară, dar fără a provoca acute controverse politice sau etice, Emil Walde își inserează intervențiile curate, clinice, în spații la prima vedere neproblematice și bine-cunoscute, în spațiile culturale domesticite de zeci de ani de servicii culturale normale. Emil Walde practică o tulburare topologică bine temperată. Un aer lejer liric pe alocuri, dar mai ales un vector ascuțit intelectual și o dexteritate aparte în bricolajul la limitele sculpturii îi particularizează demersul de relevare a fizicalității monumentale care somnolează în spațiile pe care le abordează și pe care le face să înflorească, temporar, către sens. Aplatizarea spațiului estetic prin exercitarea unui profesionalism univoc și stagnant (montarea de opere de artă pe pereți) este ținta predilectă a lui Emil Walde. El relevă potențialități și calități inerente spațiilor în care se instalează, trăsături și calități care de obicei cad victimă interesului estetic focalizat asupra operei montate în spațiu nu asupra spațiului ca montaj operatic. La Emil Walde, operarea este mai importantă decît opera. De aceea procesul realizării instalațiilor sale, cu durata și provocările lor specifice, face parte din realizarea finală pe care o urmărește.

Prin colaborarea extrem de potrivită cu Celula Invitro de la Malmaison, expoziția lui Emil Walde Conditional Case / Vitrina condiționată, reia o tradiție de ani de zile a programului Mogodorf, aceea de a teleporta curatorial rezidentul german de la Palatul Mogoșoaia în mediul expozițional dinamic de la București, în acest caz fiind vorba de cea mai vivace comunitate artistică bucureșteană. (Erwin Kessler)