moving [m]others, un performance delicat și percutant despre maternitate, va fi pus în scenă joi, 3 noiembrie, de la ora 18.30, la ARCUB. Produs sub forma unei instalații performative stratificate, cumulative și imprevizibilă, este totodată o hartă a dorințelor, un joc în care descoperi regulile și urmărești propriile nevoi. O călătorie ghidată de întrebări:

𝐶𝑖𝑛𝑒 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑜 𝑚𝑎𝑚𝑎̆ 𝑏𝑢𝑛𝑎̆?
𝐶𝑖𝑛𝑒 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑜 𝑚𝑎𝑚𝑎̆ 𝑟𝑒𝑎?
𝐷𝑎𝑐𝑎̆ 𝑡𝑒 𝑠𝑡𝑟𝑎̂𝑛𝑔 𝑓𝑜𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑡𝑎𝑟𝑒 𝑖̂𝑛 𝑏𝑟𝑎𝑡̦𝑒 𝑖̂𝑡̦𝑖 𝑖𝑒𝑠𝑒 𝑠𝑢𝑓𝑙𝑒𝑡𝑢𝑙?
𝑇𝑢 𝑐𝑢𝑚 𝑓𝑎𝑐𝑖 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑠𝑐𝑜𝑡̦𝑖 𝑙𝑖𝑚𝑏𝑎?
𝐴𝑖 𝑣𝑎̆𝑧𝑢𝑡-𝑜 𝑣𝑟𝑒𝑜𝑑𝑎𝑡𝑎̆ 𝑝𝑒 𝑚𝑎𝑚𝑎 𝑡𝑎 𝑝𝑙𝑎̂𝑛𝑔𝑎̂𝑛𝑑?
𝐶𝑒 𝑣𝑟𝑒𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑓𝑖𝑖 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑣𝑒𝑖 𝑓𝑖 𝑚𝑎𝑟𝑒?
𝐶𝑢𝑚 𝑡𝑒-𝑎𝑖 𝑛𝑎̆𝑠𝑐𝑢𝑡?

În 3 cuvinte, instalația s-ar numi 𝑻𝒆𝒏𝒊𝒔, 𝑷𝒂𝒔𝒕𝒆 𝒔̦𝒊 𝑫𝒆𝒍𝒆𝒖𝒛𝒆. Gilles știa multe despre transformarea senzațiilor, despre reprezentarea corpului în complexitatea devenirii lui, printr-o pictură sculpturală care îl mișca din interior. Doar o mamă poate construi un spectacol după textele lui Deleuze în timp ce gătește și veghează activitățile fiecărui copil. Într-o zi plânge atât de tare, încât se prăbușește la pământ cu tot cu aspirator. O mamă plânge și râde în același timp.

Rezervările pentru reprezentația din 3 noiembrie se fac prin formularul google https://bit.ly/3CQxTMf, iar prețul unui bilet este de 40 lei. Evenimentul face parte din proiectul 𝐒𝐩𝐚𝐭̦𝐢𝐢 𝐋𝐮𝐝𝐢𝐜𝐞. 𝐕𝐨𝐜𝐞, 𝐂𝐨𝐫𝐩 𝐬̦𝐢 𝐎𝐫𝐚𝐬̦, dezvoltată de Indie Box, 𝐜𝐨–𝐟𝐢𝐧𝐚𝐧𝐭̦𝐚𝐭 𝐝𝐞 𝐏𝐫𝐢𝐦𝐚̆𝐫𝐢𝐚 𝐌𝐮𝐧𝐢𝐜𝐢𝐩𝐢𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐁𝐮𝐜𝐮𝐫𝐞𝐬̦𝐭𝐢 (www.pmb.ro) 𝐩𝐫𝐢𝐧 ARCUB (www.arcub.ro), 𝐢̂𝐧 𝐜𝐚𝐝𝐫𝐮𝐥 𝐏𝐫𝐨𝐠𝐫𝐚𝐦𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐁𝐮𝐜𝐮𝐫𝐞𝐬̦𝐭𝐢 𝐚𝐟𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯 𝟐𝟎𝟐𝟐.

𝐂𝐎𝐍𝐓𝐄𝐗𝐓

Această producție a luat naștere în 2021 în cadrul unui proiect de rezidențe artistice în care 7 artiste-mame si o artistă-fiică au explorat colectiv maternitatea prin lentila propriilor practici și a crescut organic în 2022 în cadrul unui nou proiect de producție. Cercetarea coregrafică, metoda Feldenkrais, dans-terapia, atelierele tactil-kinestezice, improvizația în muzică și mișcare, filmul, modelajul, desenul și scrierea creativă, au fost explorate într-un continuum muncă-joacă, integrând energia creativă a copiilor, nevoile lor de îngrijire și atenție, interesele artistice și nevoile mamelor. Bunici, mame, copii, colege de breaslă și tați au luat parte la multiplele laboratoare organizate la AREAL, reprezentând o continuă sursă de inspirație și confirmare a unor nevoi de îmbrățișare a haosului maternității.

𝐂𝐑𝐄𝐃𝐈𝐓𝐄

Curator proiect: Alexandra Bălășoiu
Concept și direcție artistică: Valentina De Piante
Creat și performat de: Alexandra Bălașoiu, Oana Băluță, Mădălina Dan, Valentina De Piante, Loredana Larionescu, Teodora Morosanu, Laura Murariu, Silvia Niculae, Diana Spiridon

Compoziție, sound design și voce live: Teodora Moroșanu
Suport dramaturgic: Ivana Ivkovic
Scenografie, video și ilustrație hartă: Silvia Niculae
Asist. Scenografie: Eliza Voiculescu, Irina Ursea
Light design: Alexandros Raptis
Grafică: Oana Băluță
Video: Silvia Niculae
Producători: Alexandra Bălășoiu și Cristina Ispas

Un proiect Indie Box.

Foto Ioana Metescu

TESTIMONIALE

Spectatorii moving [m]others au parcurs traseul emoțiilor accesându-și propriul spațiu intim de multe ori pus sub lacăte ferecate de cotidian:

Iuliana D:

Am petrecut acest spectacol împreună cu fiica mea și a fost o experiență fenomenală. Spun că am petrecut pentru că l-am simțit ca pe o trecere, am trecut din firesc în excepțional deoarece am avut ocazia să împart uterul cu fiica mea, să fim împreună în burta mamei mele, să ne îmbrățișăm și să ne facem declarații de iubire. Spectacolul este gândit ca o rețea, un loc de întâlnire pentru simțuri și emoții. Mi-a plăcut faptul că deși am fost cu copilul, deci în rolul de mamă, ne-am oferit una alteia spațiu, am fost independente una de alta. Ea a dansat încercând să imite protagonistele, eu am plâns când toate au ridicat-o pe una dintre ele. Acea ridicare a reprezentat pentru mine o eliberare, ca atunci când am realizat că nu sunt singură, că am susținerea unui grup, așa cum adesea oamenii „tăi” te țin pe umerii lor, chiar dacă îi doare. Este un spectacol care oferă privitorului libertate de mișcare și asta mi se pare foarte important la un spectacol de dans, să poți să îți simți corpul și limitele lui. 

Cami T:

Cred că pot spune aici faptul că sunt recunoscătoare vouă pentru m-am simțit într-un cadru safe și am mers într-un plan profund cât să-mi iau lecții despre relația cu mama mea. Parca am putut traduce parte dintre emoțiile unei mame sau ale mamei mele, am creat mai multa empatie pentru ele și pentru ea și automat o apropiere mai mare. Simt că experiență mi-a adus, de asemenea o ușurare în ceea ce înseamnă să fii mama și confirmarea că nu e nevoie de perfecțiune în acest rol.

Oana:

Mi s-a părut o reprezentare extrem de fidelă a ‘mămiciei’, o integrare a simțurilor, emoțiilor pe care cu siguranță toate le-am simțit pe pielea noastră. De data asta, am participat parcă la propriul spectacol. Am rămas agățată în unele momente, mai ales cel cu ‘lanțul uman’ care m-au dus mult în spate, am râs, am plâns, m-am speriat, m-am zburlit… Daca ar fi să abordez pragmatic, cred că s-a făcut dreptate mămiciei. Copilului i-au plăcut fructele și limba scoasă. 

Producția spectacolului a fost co-finanțată de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.