În datele 20, 21, 22, 23, 24 august si 28, 29 septembrie, în Dianei 4 s-a jucat Dragă Elena Sergheevna, în regia Iuliei Grigoriu, cu distribuția: Volodea – Codrin Boldea, Pavel  – Matei Arvunescu, Elena Sergheevna – Diana Tănase, Lida – Marcela Nistor și Vitea – Alexandru Banciu.

Timp de o oră jumătate, spectatorii au asistat într-un spațiu foarte intim (demisolul Dianei 4 a fost transformat în sală de teatru de tip studio), la povestea dură și foarte actuală a Elenei Sergheevna, o profesoară de matematică îmbătrânită prea devreme. Elevii de vârsta bacalaureatului îi fac o surpriză de ziua ei, vin la doisprezece noaptea cu flori, confetti, șampanie și cadouri.

Deși par să aibă intenții onorabile, totul se va transforma într-o luptă dintre generații concretizată în acte de vandalism, injurii, tentativă de viol și destrămarea psihică a profesoarei. Motivul pentru care elevii o vizitează pe Elena de ziua ei nu este altul decât obținerea cheii de la seiful unde sunt închise tezele lor la matematică. Vor să le schimbe cu unele corectate și nu văd nimic greșit în a face acest lucru. Se pun întrebări despre originea răului, despre divinitate, demnitate și onoare într-un timp în care valorile nu mai sunt insuflate de mici copiilor care învață de timpuriu legea junglei. În final, Elena Sergheevna realizează că nu poate trăi într-o societate care naște monștri și face gestul final.

În urma discuțiilor cu publicul de la finalul reprezentațiilor am constatat că într-adevăr povestea Ludmilei Razumovkaia este extrem de contemporană, naște nesfârșite întrebări și ne lasă cu o indignare completată de un sentiment de neputință. Nu rămân decât niște întrebări retorice, care se lovesc de pereții camerei micuțe în care Elena are doar niște cărți, icoane și multe speranțe în van. Cum putem fi oameni buni și în același timp să trăim cum ne dorim? Scopul scuză mijloacele? Scopul personal este mai important decât scopul umanității?