În regia Mašei Pelko, una dintre vocile noii generații de regizori sloveni, „Five Kinds of Silence”, de Shelagh Stephenson, vorbește despre modurile în care tăcerea poate permite și perpetua violența domestică. În această producție a Teatrului Național Sloven din Nova Gorica, textul dramaturgei britanice este pus în dialog cu realitățile societății contemporane.
Spectacolul ne provoacă să ne întrebăm cum am reacționa dacă am bănui că o persoană apropiată este victima unui abuz: am interveni, am vorbi despre ceea ce se întâmplă sau am alege să păstrăm tăcerea?
„Five Kinds of Silence” explorează tocmai aceste întrebări: De ce rămânem atât de des tăcuți atunci când violența se petrece în spatele ușilor închise? Ce îi împiedică pe cei care sunt victime să vorbească? Și ce se întâmplă atunci când tăcerea devine mai puternică decât violența însăși? Tăcerea le poate oferi agresorilor o putere și mai mare, în timp ce le răpește puterea victimelor.
Piesa dramaturgei britanice Shelagh Stephenson începe cu imaginea unei femei și a celor două fiice adulte ale sale, aflate într-o baie, lângă trupul soțului și tatălui lor, ucis. Spectacolul folosește acest moment ca punct de plecare pentru o reconstituire propriu-zisă și pentru o dezbatere documentară despre violența în cuplu.
Spectacolul ne pune în poziția de a reflecta la felul în care putem deveni acea voce care se face auzită, care poate rupe tăcerile și poate construi alianțe împotriva violenței; acea voce care le transmite tuturor — lui Janet, lui Susan și lui Mary — că nu sunt singure și care le poate oferi, astfel, calea de ieșire din violență și abuz.
